Dreptul de trecere reprezintă una dintre cele mai întâlnite limite legale ale dreptului de proprietate privată şi este reglementat de Codul civil în vigoare, care stabileşte ce se întâmplă atunci când proprietarul nu are acces din drumul public la curtea proprie.
Dreptul de trecere ca limită legală a dreptului de proprietate este reglementat în prezent la art. 617 din Codul civil, într-un subcapitol intitulat chiar “Dreptul de trecere”.
Astfel, potrivit acestuia, “proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică are dreptul să i să permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea fondului propriu”, ceea ce înseamnă că, atunci când se află în imposibilitate absolută de ieşire la drumul public, proprietarul are dreptul să treacă prin curtea vecinului său pentru a ajunge în curtea proprie, cu condiţia ca trecerea lui să aducă o minimă stânjenire vecinului.
De altfel, imposibilitatea de ieşire la drumul public (sau lipsa de acces) presupune existenţa unui loc înfundat, adică acel teren care fiind înconjurat de terenurile altor proprietari nu îngăduie proprietarului său o ieşire suficientă la drumul public. Totuşi, dacă locul înfundat are ieşire la calea publică pe un drum care poate deveni practicabil cu efectuarea unor cheltuieli rezonabile din partea proprietarului, prevederile art. 617 din Codul civil nu mai sunt aplicabile, adică proprietarului nu îi mai este asigurată trecerea prin curtea vecinului/vecinilor.
Totodată, în cazul în care mai multe fonduri vecine au acces la calea publică, trecerea trebuie să se facă pe fondul căruia i s-ar aduce cele mai puţine prejudicii, se mai arată în actul normativ citat.
Cât despre întinderea şi modul de exercitare a dreptului de trecere, aceste aspecte sunt determinate prin înţelegerea părţilor, prin hotărâre judecătorească sau printr-o folosinţă continuă pe timp de zece ani, aşa cum reiese din art. 619 din Codul civil.
Nu în ultimul rând, potrivit legislaţiei civile în vigoare, proprietarul este obligat să permită folosirea fondului său pentru efectuarea unor lucrări necesare fondului învecinat, precum şi accesul vecinului pe terenul său pentru tăierea crengilor şi culegerea fructelor, în schimbul unei despăgubiri, dacă este cazul.
sursa: avocatnet.ro
